Suntem influentati de povestile pe care le-am citit sau ascultat de-a lungul vietii, ce ne-au creat vise pe care multi nu credeam ca le vom transpune in realitate.
Am studiat cu multa pasiune Istoria Descoperirilor Geografice, iar in anii studentiei, am trasat cu creionul pe harta traseele marilor exploratori ce au cutezat sa isi depaseasca visul si sa mearga acolo unde nimeni nu cuteza… Am calatorit cu imaginatia alaturi de Bartolomeo Diaz pe langa varsarea raului Congo, am trecut pe langa Namibia ca, impinsi de vantul puternic din nord si de o furtuna ce ne-a facut sa credem ca nu vom mai vedea frumoasa Portugalie, sa ajungem in apropiere de Capul Bunei Sperante (sau al Furtunilor). Peste doar cativa ani, in 29 mai 1500, Bartolomeo Diaz avea sa moara in urma scufundarii corabiei, tot in timpul unei furtuni, in apropiere de Capul Bunei Sperante. Acest nume m-a urmarit mereu si mi-a cuibarit in inima dorinta de a ajunge in cel mai sudic punct al continentului african.
Am aterizat lin in Cape Town, dupa un zbor lung, admirand elegantul Table Mountain ce strajuieste orasul. Influenta britanica si-a facut simtita prezenta prin spatiile generoase, arhitectura si cultul pentru gradini, dar mai ales prin ordinea si curatenia ce se regasesc in fiecare detaliu. Copacii infloriti din The Company’s Garden, din inima orasului, marginita de Galeria Nationala de Arta, Muzeul National, St George’s Cathedral, Biblioteca si Parlamentul. Am continuat cu gradina Botanica Kirstenbosch, un adevarat loc al linistii si al meditatiei, cu o vegetatie incredibil de variata si organizata (acelasi stil britanic), cu perspective inedite spre Table Moutain. Seara, am mers in Water Front sau Victoria Warf, zona portuara plina de restaurante, cu o roata imensa de unde am putut admira panorama orasului si a portului. M-am simtit ca in inima Europei, inconjurat de turisti, localnici, albi si negri, toata lumea fiind molipsita de dorinta de a se relaxa la un pahar de vin rosu sud-african.
A doua zi, de dimineata, am urcat cu o imensa telecabina pe Table Mountain, un platou ce se inalta la peste 1000 de metri altitudine, de unde panoramele iti taie oricand respiratia – poti vedea cum Atlanticul se uneste cu Pacifiul, iar privirea reuseste sa ajunga pana la Capul Bunei Sperante, unde urma sa ajung mai tarziu. Am mers pe spectaculoasa sosea ce inconjoara varful Chapman (593 de metri), de-a lungul golfului Haut, soseaua oferind nu de putine ori imagini spectaculoase si panoramice asupra oceanului ce uneori este atat de dezlantuit, ca aceasta sosea este inchisa. 114 curbe ce urmaresc stancile formeaza un drum ce este un monument de pe care poti vedea uneori balene. Traditia spune ca la Capul Bunei Sperante se unesc oceanele Pacific si Atlantic - adevarul este ca cel mai sudic punct al Africii este Capul Agulhas, situat la circa 150 de kilometri sud-est. Dupa o ascensiune usoara, am ajuns la punctul cel mai inalt al acestei peninsule - rar am trait o emotie atat de puternica: sa simt cu adevarat ca am ajuns la unul dintre capetele lumii… In fata mea, creasta ascutita de pamant cobora rostogolindu-se in ocean…
Am continuat cu Boulders Beach, o plaja retrasa, proprietatea unei imense colonii de pinguini africani ce s-a stabilit aici in 1982. Trecand printr-o zona de tufisuri, au aparut in fata ochilor mii de pinguini care ma priveau plini de curiozitate, aveau grija de puii lor sau pur si simplu se atingeau plini de gratie.
Urmatoarea zi, am pornit in descoperirea zonei viticole, atat de celebre din jurul Cape Town. Pitorescul Stellenbosch, situat la 45 de minute de Cape Town, impreuna cu Franschoek, era inconjurat de munti maiestuosi si inverziti. Un verde crud si proaspat al zonei viticole urca pana la baza acestor munti. Cramele, cu mii de butoaie tinute la rece, raman ispite de care greu poti fugi… parca nici nu ar trebui sa refuzi tentatia soiurilor alese de vin. Aceasta plimbare a constituit uvertura unei calatorii ce continua sa fascineze, de asta data prin salbaticia naturii - Namibia, Botswana si Zimbabwe… Povestea va continua…